Găsește-ți echilibrul

Tema echilibrului, chiar dacă nu am numit-o mereu astfel, mă preocupă de multă vreme. Spunem mereu că avem nevoie să ducem o viață echilibrată, să avem o dietă echilibrată, să creștem și educăm copii echilibrați, să reușim să ajungem la un echilibru viață personală - viață profesională (deși vorbim despre viață, cu tot ce înseamnă ea, în esență). Dar ce este, până la urmă, echilibrul?

Conform cercetărilor din psihologie, noi, oamenii, simțim cel mai pregnant un sentiment de împlinire atunci când reușim să ne atingem potențialul maxim. Când ne înțelegem și ne acceptăm pe noi înșine, când realizăm care ne este talentul, menirea și care sunt competențele cheie care ne pot ajuta să strălucim. Dar nu e suficient să le descoperim, e necesar și să le punem la treabă.

Sentimentul de fericire este foarte personal, ne aparține fiecăruia dintre noi și este o călătorie către sine care necesită curaj, determinare, timp și răbdare, ghidaj și sprijin.

“Cunoaște-te pe tine însuți” - primul care a face referire în scris la acest demers de cunoaștere este Platon (388 i. Hr.), în dialogul său despre înțelepciune, urmând învățămintele mentorului său, Socrates. Așadar, subiectul autocunoașterii este străvechi, el păstrându-și relevanța din antichitate și până în zilele noastre. De-a lungul veacurilor, mari gânditori și filosofi au fost preocupați de acest subiect, de la Friedrich Hegel, la Blaise Pascal, Descartes, Nietzsche. Carl Gustav Jung, psihiatrul elvețian, menționa că, oricât de absurd ar părea, oamenii ar face orice ca să nu stea față în față cu propriul lor suflet. Doar că… adevărata cunoaștere începe atunci când suntem deschiși și dispuși să ne uităm dincolo de ceea ce percepem conștient.

De multe ori întreb oamenii „Cum ești?”, iar răspunsul pe care îl primesc este legat de ce fac, de activitățile în care sunt prinși, alergătura din tumultul unei zile. În sesiunile de coaching sau psihoterapie, oglindesc acest lucru și astfel începe procesul de conștientizare că a face este foarte diferit de a fi. De multe ori, din dorința de a trece mai ușor peste o suferință, evităm să ne mai gândim la evenimentele care au provocat-o, încercăm să uităm, nu vrem să simțim durerea și ne “acoperim” sentimentele cu diverse activități. Doar că, aceste încercări ne deconectează de noi înșine, ne îndepărtează de emoții și în timp, reușim să acumulăm tot mai mult “balast”. Iar balastul, devenind prea greu, dă naștere unor comportamente indezirabile, ofensatoare, furia iese la iveală în diverse forme, generând conflicte inter și intrapersonale. De aceea, eu consider că psihoterapia este necesară pentru o viață sănătoasă, că toți oamenii au nevoie de psihoterapie!

În cabinet, în sesiunile de psihoterapie vom explora în profunzime istoria ta de viață: analizăm stilul de atașament, pattern-urile de gândire și comportament formate de-a lungul vieții, emoțiile asociate, pattern-urile relaționale cu persoanele semnificative, aducem lumina și punem “ordine”. Toate aceste demersuri sunt menite să te acompanieze în călătoria ta către sine, în drumul tău de autocunoaștere, astfel încât să îți înțelegi povestea, să o accepți și să dezvolți încrederea că tu ești la conducerea propriului destin.

Cunoscându-ți sinele, vei găsi motivația să devii creatorul propriei tale vieți.