Copilul interior

Bucurie, spontaneitate, creativitate, vitalitate! Toate vin din energia copilului interior, din acea naturalețe, libertate de explorare și curiozitate care sunt în noi de când venim pe lume.

Cât de mult sau cât de des vizităm aceste locuri depinde de fiecare. Aș vrea să știi însă că ai puterea sa îți dai voie. Să te bucuri, să explorezi, să zâmbești, să te vindeci de acele piedici care te-au ținut departe de această energie atât de benefică!

Dar copilul interior nu este numai despre bucurie, vitalitate, creativitate.

Toți avem aspecte copilărești în noi, prezente în subconștient, care se referă la durerile noastre, fricile, nevoile neîmplinite și care se manifestă cu preponderență când dăm de greu. Aceste „bucăți din noi” s-au dezvoltat încă înainte de dezvoltarea limbajului, a comunicării verbale.

Identitatea de sine începe să se dezvolte de la primele interacțiuni și primele experiențe. Plecând de la modul în care suntem tratați în familie, după felul în care observăm adulții interacționând între ei, cum emoțiile lor se răsfrâng asupra noastră, copilul, care are nevoie de legăturile de atașament pentru a supraviețui, noi începem să ne formăm imaginea despre sine.

A sta de vorba cu fetița sau băiețelul rănit din noi e o bună cale de a vindeca copilul interior. Ce aveai nevoie atunci să auzi sau să primești? Sa fii văzută, poate? Să fi înțeleasă și acceptată așa cum ești, nu așa cum “trebuie” să fii? Ce lecții poate adultul de azi să învețe copilul de atunci? Sau ce ți-ai dori ca acel copil să fi știut? Ce ar fi avut nevoie să audă de la părinți, profesori, prieteni?

În speranța că îți pot fi de ajutor ca să te bucuri mai mult de viață aș vrea să îți propun un exercițiu care să te conecteze cu partea copilărească din tine:

Așază-te confortabil, într-un fotoliu sau afara, pe iarba, sub un copac, pe malul unui râu sau lac, într-un parc... oriunde crezi ca poți avea câteva momente liniștite pentru tine. Ia cu tine un carnețel și ceva de scris și, după ce observi ce te înconjoară, activează-ți simțurile: privește cu atenție, simte mirosul plantelor, ascultă ciripitul păsărelelor sau sunetele din jur, atinge o frunză sau o floare sau banca pe care te-ai așezat, amintește-ți de un gust plăcut, care te poartă în copilărie. Stai cu aceste simțuri activate câteva minute și rămâi cu amintirea plăcută din copilărie. Amintește-ți cum erai tu la 6-7 ani. Ce credeai despre tine atunci? Cum era fetița sau băiețelul de la acea vârstă? Avea libertate să fie el/ea însuși/însăși, să își exprime nevoile și emoțiile? Avea cui să ceară ajutor? Avea o persoană de încredere? Știa cum să se apropie de ceilalți oameni? Își cunoștea locul în lume, în familie, printre prieteni?

Așterne pe hârtie răspunsurile la aceste întrebări și apoi, cu ele în față, scrie credințele despre tine, ca persoană pe care ți le-ai format atunci.

Recitește ce ai scris și adaugă ce consideri că lipsește.

În final, întreabă-te: cât din aceste credințe fac încă parte din mine?

Gândește-te cum modul în care interacționezi cu ceilalți oameni menține aceste convingeri.

Gândește-te la amintirile care, de regulă, îți vin în minte și care mențin și accentuează aceste credințe.

Gândește-te cum folosești fantezia, ficțiunea și uneori chiar social media pentru a-ți întări și reconfirma aceste convingeri.

Scrie-mi cum a fost pentru tine să parcurgi acest exercițiu și ce „straturi de praf” ai (mai) conștientizat?

Cum accesăm copilul interior?

Plecând de la experiența practică cu mulți oameni captivi în neputința copilului, care se zbate și în prezent, iluzionat de aparenta incapacitate de a face altfel, am dezvoltat modelul ACASA, pe care vi-l propun mai jos. Acest model presupune cinci pași și se numește ACASA, deoarece toți avem nevoie să ne întoarcem acasă, la eul nostru.

Pasul 1: Analizăm

Cu toții avem o poveste de viață, iar modalitatea în care o spunem este foarte importantă. Ne uităm împreună la această poveste și la modul în care am interpetat evenimentele, la resursele pe care le-am dezvoltat, dar și la rănile încă nevindecate.

Pasul 2: Conștientizăm

Mai întâi e important să conștientizăm că avem în noi o versiune mai tânără, care există înăuntrul nostru, plecând de la legăturile de atașament cu părinții sau persoanele care ne-au îngrijit când eram foarte mici.

Pasul 3: Acceptăm

Nu putem repara ceva ce nu acceptăm că există. Această călătorie ne conectează cu unele adevăruri dureroase, cu amintiri demult ascunse, de aceea e bine ca lucrul cu copilul interior să se facă alături de specialiști și după ce s-au achiziționat unele mecanisme funcționale de coping.

Pasul 4: Schimbăm

Abia după ce conștientizăm și acceptăm unele adevăruri dureroase, putem face pasul spre schimbare. Astfel, învățăm să facem alegeri diferite, decizii ancorate in prezent și nu în răni din trecut.

Pasul 5: Autonomie

În final,ne înarmăm cu putere, încredere și ne echipăm cu noi metode de a lua decizii.

În tot acest proces, devenim mai conștienți despre cine suntem, care sunt valorile noastre, nevoile și dorințele noastre, învățăm să ne dăm permisiuni și să ne oferim blândețe și acceptare. Reușim astfel să facem tranziția spre a fi o persoană autonomă, asumată, echilibrată.

Vindecarea copilului interior este benefică deoarece înțelegerea dezamăgirilor timpurii din viață, ne ajută să gestionăm mai bine dezamăgirile curente. Toate emoțiile pe care le simțim ca adulți nu sunt noi, ele vin din experiențele trăite în trecut. Problema se schimbă, contextul este nou, însă rădăcinile sunt aceleași.

M-aș bucura să îmi dai voie să te însoțesc în această călătorie foarte personală pentru tine și să te ajut, să te ghidez și să te susțin în drumul tău spre autonomie.