De ce e important să stabilim limite în relații?

Recent am revăzut un interviu cu Brene Brown în care spune că integritate înseamnă curajul de a alege ce e corect, nu ce e confortabil. Zilele trecute, am savurat din nou filmul „Parfum de femeie”. În discursul de la final, Al Pacino articulează că leadershipul se bazează pe integritate, care presupune curaj. Curajul de a face ce e corect, chiar dacă asta e calea mai grea, de a nu-ți vinde sufletul pentru confort.

Ca să poți alege conștient, e necesar să știi cum stai. Adică cine ești, ce nevoi ai, ce dorești și ce nu dorești în viața ta. Iar asta înseamnă să îți cunoști tu în primul rând limitele, granițele, pentru a putea lua atitudine atunci când acestea sunt încălcate.

Limitele sunt o graniță conceptuală între tine și cealaltă persoană. E locul unde știi că spațiul tău se încheie și începe a celuilalt. E despre a ști ce îți aparține și ce nu și despre a accepta că fiecare adult e responsabil pentru alegerile, deciziile, comportamentele sale. E despre responsabilitatea pe care o ai față de propria persoană de spune „Nu” când granițele tale sunt încălcate sau când cineva îți desconsideră nevoile.

În literatura de specialitate sunt menționate 7 tipuri de limite:

1. Fizice - legate de spațiul personal, de propriul corp

2. Mentale și emoționale - libertatea de a avea propriile gânduri, emoții, opinii, valori și o anumită doză de disponibilitate pentru a-i sprijini pe alții, în funcție de propriile resurse

3. Timp - legate de cât timp ești dispus să investești alături de cineva

4. Sexuale - ce ești dispus/-ă să tolerezi la nivel de conversații, atingeri, glume, tatonări și act sexual

5. Materiale/ financiare - legate de bunurile tale și cum alții pot avea acces la ele

6. Spirituale sau religioase - fiecare are dreptul să creadă în ce alege și să urmeze o cale spirituală

7. Limite ne-negociabile - în orice relație e bine să spui care sunt acele aspecte personale pentru tine care nu pot trece de o anumită limită.

Știai că ajutorul nesolicitat înseamnă tot o încălcare a granițelor celuilalt? A intra în spațiul altuia, chiar și cu bune intenții, înseamnă a-l desconsidera. Dacă vrei cu adevărat să ajuți, e important să ai în vedere atât nevoia ta, impulsul de a sări în ajutor, cât și nevoia celuilalt. Cere permisiunea mai întâi, întinde mâna de ajutor și lasă-i celuilalt libertatea de a spune da sau nu, de a primi sau a refuza. Asigură-l că ești acolo, și că poate veni la tine să ceară sprijin, la nevoie. Și lasă-i spațiul să își manifeste propria responsabilitate.

Cum îți dai seama dacă limitele tale au nevoie de un reality check? Păi, dacă simți că investești mai mult în relații decât primești, dacă simți frecvent nevoia să intervii, să „repari lucrurile” pentru cei dragi, simți că furia clocotește pe interior pentru că nu ești suficient respectat/-ă sau pentru unii profită de bunătatea ta, dacă trăiești cu convingerea că a fi un om bun înseamnă să pui nevoile celorlalți înaintea nevoilor tale, dacă ți-e teamă să spui „nu”, ca să nu fii perceput egoist, toate acestea sunt semne că ai nevoie să arunci o privire la limitele tale și cum le transmiți.

Pașii în stabilirea granițelor

1. Fă-ți un reality check al nevoilor și comportamentelor tale în relație și clarifică-ți ce anume vrei să adresezi

2. Spune celuilalt care e nevoia ta concretă, fără justificare. Nu e cazul să îți ceri scuze pentru cine ești sau ce nevoi ai.

3. Menționează ce ești dispus/-ă să faci pentru ca lucrurile să funcționeze mai bine

4. Agreați o consecință pentru situația în care limitele tale vor fi (din nou) nerespectare

Noi toți avem granițe și putem decide cât de permeabile sunt (conform teoriei spațiului personal, Scott, 1993). Dacă sunt prea permisive, oricine poate veni când dorește, poate cere lucruri sau servicii de la noi oricând, poate profita de timpul, resursele și disponibilitatea noastră. Dacă sunt prea rigide, apropierea de alți oameni e dificilă, existând riscul însingurării, autoizolării.

Cei care au granițe permisive, au nevoie să lucreze la recâștigarea autonomiei lor. Primul pas este să ia un pic de distanță, să retragă o parte din suportul sau disponibilitatea pe care o oferă și să se concentreze pe propria persoană.

Cei cu granițe rigide au nevoie să învețe să cultive relații apropiate. Să ceară ajutor, să exerseze exprimarea emoțiilor și să-și dea voie să iubească și să fie iubiți.

Contrar percepției generale, conform căreia granițele seamănă cu niște ziduri, a avea limite sănătoase înseamnă a avea relații sănătoase. Înseamnă a-ți asuma responsabilitatea pentru propriile reacții, comportamente, alegeri și decizii și nu pentru comportamentele și emoțiile celorlalți!

Tu știi care sunt drepturile tale în orice relație?

1. Ai dreptul să te simți în siguranță.

2. Ai dreptul să ți se respecte intimitatea.

3. Ai dreptul să spui „Nu!” și să fie respectat acest lucru.

4. Ai dreptul să te simți ascultat/-ă, auzit/-ă, să conteze părerea ta.

5. Ai dreptul să te simți valorizat/-ă, apreciat/-ă.

6. Ai dreptul să îți exprimi nevoile și acestea să îți fie împlinite.

7. Ai dreptul să fii tu însuți/însăți.

După atâta vorbă, hai să facem o sumarizare și să vedem la ce ajută granițele și cum sunt oamenii care trasează limite sănătoase?

• Limitele sănătoase înseamnă stimă de sine ridicată și respect de sine autentic.

• Ele permit protejarea spațiului personal, atât fizic, cât și emotional. Permit comunicarea deschisă și asertivă: a spune lucrurilor pe nume, ținând cont de nevoia ta și a celuilalt, într-o manieră fermă și non-agresivă.

• Permit crearea de relații bazate pe respect și încredere, unde împărtășirea de informații personale se face gradual.

• Permit acceptarea diferențelor între oameni: este OK ca nevoile, gândurile și emoțiile mele să fie diferite de ale tale, iar relația noastră să fie OK.

• Comunicare propriilor limite presupune a ști cine sunt, care îmi sunt nevoile, a le exprima și a-mi asuma răspunderea pentru alegerile proprii.

Granițe sănătoase = relații armonioase

Și totul începe cu practicarea grijei de sine!