Navigator în lumea propriilor emoții

- Pe baza cărții Atlasul inimii de Brené Brown -

La început de an, majoritatea se concentrează pe obiective, planuri și rezoluții. De data aceasta, eu vă propun să începem anul cu un subiect mai cald, mai aproape de suflet. Hai să ne dăm voie să simțim, să facem loc emoțiilor în viețile și conversațiile noastre! Hai să renunțăm la „măști” sau „armuri” și să creăm spațiu pentru naturalețe, conectare, empatie și autenticitate.

Nu e o treabă ușoară, însă avem ghiduri valoroase pentru asta. Inspirația pentru această temă și ghidul meu în această incursiune a fost cartea „Atlasul inimii”.

Brené Brown continuă explorarea subiectelor importante care ne influențează viața, dezvoltând o hartă pentru navigarea în universului emoțiilor. Hai să vedem câteva modalități prin care putem gestiona mai eficient lumea emoțiilor.

Să ne dezvoltăm vocabularul emoțional

Limbajul este extrem de importat. Este o punte între oameni - ne permite să exprimăm ce avem nevoie și să primim ajutor. Dar când e vorba de emoții, majoritatea nu găsim cuvintele pentru a descrie ce se întâmplă cu noi.

Brené a intervievat 7000 de oameni pentru a identifica emoțiile pe care aceștia le trăiesc. Surpriza a fost să descopere că, din toate nuanțele experienței umane, majoritatea au putut exprima 3: tristețe, furie și bucurie.

Granularitatea emoțională presupune capacitatea de a identifica emoțiile și experiențele noastre și a le comunica altor oameni. Cu cât reușim să nuanțăm cuvintele care exprimă emoții, cu atât lumea noastră internă se va lărgi. Fiind acordați la stările noastre emoționale, reușim să creăm relații bazate pe iubire, conectare, intimitate, cu noi și cu ceilalți.

Speranța e o abilitate, nu o emoție

În lupta împotriva lipsei de speranță, a disperării, a tristeții, Brené ne propune să cultivăm speranța, o abilitate care poate fi învățată. Cel mai la îndemână mod de a face asta este să ne stabilim obiective realiste, să găsim strategii să le îndeplinim și astfel, creștem atât încrederea în sine, cât și speranța.

Speranța vine din depășirea situațiilor dificile și descoperirea că poți fi o persoană rezilientă în astfel de momente.

Speranța vine și din a fi confortabil în fața eșecului, de a fi oricând pregătit/-ă să cauți modalități noi, dacă prima variantă nu a avut succes.

Speranța se învață și din exersarea unor tehnici de creștere a rezilienței, ca cea propusă de cercetătorul Martin Seligman, cei 3 P: Personalizarea, Permanența și Pervasiveness (=Omniprezența). Mai multe despre aceste tehnici poți descoperi în resursa de aici.

Fericirea și bucuria nu sunt același lucru

În cercetările sale, Brené Brown a descoperit că fericirea și bucuria sunt de fapt două emoții diferite. Fericirea este o emoție care durează și care vine din sentimentul că ești în controlul vieții tale. Fericirea are legătură cu propria persoană, ne ajută să ne concentrăm pe Eu-l nostru și pe realizările proprii.

Bucuria, în schimb, vine brusc, ne învăluie cu o intensitate puternică. Ne concentrează atenția în exterior, nu în interior și ne ajută să ne simțim conectați cu ceilalți oameni sau divinitatea sau universul. Ne face să ne simțim liberi, să simțim că trăim. Bucuria este foarte plăcută și este acompaniată de recunoștință și apreciere.

În același timp, bucuria ne poate și speria deoarece, fiind atât de plăcută, ne e frică să nu o pierdem. Brené o definește ca „bucurie prevestitoare”. Este ca și cum ai repeta o tragedie în minte, ca strategie de a te pregăti pentru răul ce va veni. Pentru că în momentele de bucurie ne dăm seama cât de mult avem de pierdut.

Ceretările au arătat că, pentru a trăi mai multă bucurie, e necesar să arătăm apreciere pentru ce avem. Bucuria și recunoștința sunt legate și împreună crează spirala pozitivă de gândire.

La fel ca alte emoții, recunoștința poate fi antrenată și învățată. Scrie într-un jurnal al recunoștinței sau ia-ți un moment în fiecare zi pentru a exprima recunoștință pentru minim un aspect al vieții tale sau folosește acest link pentru a accesa secțiunea resurse.

Practicarea aprecierii și recunoștinței îți antrenează creierul să caute experiențe similare și astfel să-ți îmbunătățești starea de bine.

Să devenim confortabili cu paradoxurile

Granularitatea emoțională, însușirea cuvintelor care exprimă cu finețe trăirile umane, presupune efort, determinare și, în egală măsură, necesitatea de a deveni confortabil cu paradoxuri. Stările paradoxale par să fie în opoziție, când de fapt sunt fațete diferite ale aceleași monede. Precum lumina și întunericul, una nu poate exista fără cealaltă. Ca atunci când tânjești după conectare emoțională, dar te comporți luând distanță. Sau când poți conduce o ședința de management cu încredere, dar te bâlbâi și fâstâcești în fața mamei tale.

Navigând aceste paradoxuri emoționale cu blândețe și curiozitate, vom reuși în călătoria de explorare a inimii noastre. Ca fiecare călătorie valoroasă, nici aici nu există scurtături. Va fi nevoie să treci de multe obstacole, să dobori „ziduri de apărare”… Continuă să mergi! Cere ajutor dacă e nevoie! Îmbrățișează vulnerabilitatea de a fi om.