📖 Recomandare de carte: Mă dor strămoșii

Mă întreb uneori cum ar arăta lumea dacă toți ne-am arăta adevărata față. Dacă măștile pe care le purtăm zi de zi, uneori conștient și, de cele mai multe ori, inconștient, ar dispărea. Ar fi oare oamenii mai sinceri și autentici? Ar avea oare mai mult curaj să se privească cu adevărat în oglindă și să stea de vorbă cu propriul suflet? Ar avea mai mult curaj să-și arate vulnerabilitățile și ar împărtăși mai mult cu cei dragi? (Vorba celor de la Pink Floyd: „If I show you my dog side, will you still hold me tonight?”)

Despre măștile pe care le purtăm, cei interesați de psihogenealogie, puteți afla mai multe în cartea “Mă dor strămoșii”, unde Patrice van Eersel și Catherine Maillard au adunat șapte interviuri cu oameni de știință, psihoterapeuți, unii activând ca profesori universitari și cercetători la universități importante din Franța, alții dedicați doar psihoterapiei și vindecării.

Anne Ancelin Schutzenberger, psihoterapeut de formație psihanalitică, profesor emerit de psihologie la Universitatea din Nisa, a devenit celebră prin publicarea cărții Aïe, mes aïeux! și a fost cea care a introdus în practica psihoterapeuților abordarea transgenerațională și a elaborat metoda genosociogramei.

Bert Hellinger, la bază filosof, teolog și pedagog, dupa ce a lucrat 15 ani ca misionar în Africa de Sud, a părăsit corpul misionarilor pentru a deveni psihoterapeut. Este inventatorul metodei îmbrățișate astăzi de multe școli de psihoterapie - constelațiile familiale. Aceeași metodă a fost descoperită în aproximativ aceeași perioadă (în urmă cu treizeci de ani) de către dramaturgul - regizor Alexandro Jodorowski, și el intervievat în carte.

Pentru Chantal Rialland, care face parte din a doua generație de terapeuți care folosesc transgenealogia, psihogenealogia se integrează în cadrul psihoterapiei și nu este o abordare unică. Ea este compatibilă cu psihocorporalitatea și alte modalități de cunoaștere de sine. Dr. Serge Tisseron, pedopsihiatru, a continuat cercetarea și practica legată de secretul familial. Didier Dumas a fost preocupat de „fantoma” familiei, iar Vincent de Gaulejac este cunoscut pentru cercetările sale asupra „romanului familial” și „luptei pentru statut”.

Ca psihoterapeut de familie și cuplu, mă interesează patternurile care se transmit transgenerațional, acele deprinderi pe care le avem în noi și voci pe care le-am auzit frecvent în copilărie de la cineva drag sau de la o figură de atașament importantă. Această carte mi-a deschis perspective mult mai profunde asupra suferinței psihice și a cauzelor acesteia. Este fascinant cum cei șapte intervievați în carte, prin practica terapeutică de zeci de ani, au ajuns la concluzii similare: printr-o loialitate inconștientă față de familia de origine, purtăm în noi traume nerezolvate în generațiile anterioare și astfel, putem face alegeri care nu ne aparțin.

Am susținut mereu abordarea științifică în psihologie și, în ciuda faptului că nu totul din psihogenealogie este demonstrat științific, psihogenealogia fiind la început, această carte m-a intrigat și cu siguranță voi citi mai multe din acest domeniu.

Nu întâmplător fac această recomandare, azi, de Halloween. În ciuda percepției comune că am împrumutat această sărbătoare de la americani, ea este o sărbătoare de origine celtică și a fost răspândită în SUA datorită imigranților irlandezi în secolul XIX.

Vechii celți credeau că granița dintre lumea aceasta și cea de dincolo se slăbește în ziua de Samhain (sfârșitul „jumătății luminoase” a anului și începutul „jumătății întunecate”), permițând spiritelor, bune sau rele, să o traverseze. Strămoșii familiei erau cinstiți și invitați acasă, în timp ce spiritele rele erau gonite. Așadar, la origine, Halloween-ul este o sărbătoare de onorare a străbunilor, iar pentru evitarea spiritelor rele, celții îmbrăcau diverse costume și măști.