Stima de sine și poporul român
- 29 nov. 2021
- 4 min de citit
Photo by Popescu Andrei Alexandru on Unsplash
Se apropie sărbătoarea noastră națională, ziua în care sentimentul de mândrie patriotică ne cuprinde, comemorând Marea Unire de la 1918.
Cum în luna noiembrie am abordat subiectul stimei de sine, mi-am propus să nuanțez acest subiect din perspectiva profilului psihologic al poporului român, acum, în prag de sărbătoare națională. Din fericire, avem la îndemână date științifice pentru asta, datorită celui mai amplu studiu făcut de echipa de cercetare de la Cluj, condusă de psihologul și prof. univ. dr. Daniel David, publicat în 2015 la editura Polirom.
Partea bună este că, la nivel de potențial, nu ne deosebim de alte țări, culturi moderne și democratice, cum ar fi Franța, Marea Britanie sau SUA. Avem un potențial similar în ceea ce privește inteligența cognitivă, inteligența emoțională, creativitatea și învățarea cu aceste popoare, ceea ce ne face perfect capabili să ne integrăm în lumea modernă. Acesta este profilul nostru psihologic de adâncime sau cum am putea fi. Din perspectiva acestui potențial, noi ca nație, am putea avea o stimă de sine bună, echilibrată.
Care este însă realitatea? Cum suntem și cum ne manifestăm cu adevărat (profilul psihologic de suprafață)? Aici lucrurile sunt mai puțin îmbucurătoare, deoarece mediul socio-cultural nu ne permite manifestarea și valorificarea potențialului de care dispunem. Conform rezultatelor studiului lui Daniel David, românii manifestă mai degrabă o personalitate defensivă, ceea ce îi determină să manifeste complexe de inferioritate sau superioritate și se compară mereu cu alții, pentru a se valida. Din perspectiva mea, așa se explică preocuparea românilor pentru „capra vecinului”.
Românii au scoruri ridicate la realizare (a demonstra că sunt competenți), putere (dorința de a obține un statut social) si conformism (aderarea la normele existente). Scorurile la tradiție și securitate sunt astăzi la un nivel mediu (dar uneori sunt exacerbate pentru a face o impresie bună), românii fiind gata să renunțe la tradiție dacă nu mai aduce beneficii sau dacă apar alternative mai bune (așa cum a făcut majoritatea popoarelor).
Trăsătura cardinală este neîncrederea în oameni, exceptând familia. De asemenea, românii se caracterizează prin cinism și suspiciozitate, ceea ce împiedică sau întârzie ajungerea la consens în situații sociale. Românii nu se supun ușor regulilor, având un nivel de (auto)disciplină mai scăzut decât americanii. Românii au scoruri mai mici la valori ca universalism (preocuparea pentru binele general), benevolența (bunăvoința, preocuparea pentru binele celor cunoscuți), hedonism (căutarea plăcerii), stimulare (căutarea noului) si autodeterminare (autonomie/independenta), dar aparent, pentru a face o impresie bună, se pot prezenta ca acordând importanță acestor valori.
Cele trei repere care definesc viața românilor sunt:
Munca - este modalitatea de afirmare socială, ceea ce ne face competitivi în mediul profesional. Acest aspect poate fi unul pozitiv, dacă mediul socio-cultural ar permite o competitivitate sănătoasă, care să conducă la performanță.
Familia - oferă contextul siguranței. Preocupare pentru binele celorlalți nu depășește la români zona familiei sau cea a prietenilor apropiați. Aceasta denotă un individualism egoist și nu unul universalist și benevolent, ca al popoarelor din culturi autonome.
Religiozitatea - oferă sens și semnificație în viață. Relația românilor cu religia este interesantă deoarece, pe de o parte sunt defensivi și suspicioși, iar pe de altă parte au un nivel de conformism ridicat, ceea ce îi face predispuși spre supunerea la dogme. Dacă știința și religia ar intra în conflict, 50.2% dintre români ar alege religia. În același timp, religia este văzută destul de echilibrat, nu numai ca sens și semnificație în viață și ritual religios, dar și ca o modalitate de a face bine.
Se mai întâmplă un lucru interesant în profilul psihologic de suprafață și anume o luptă între două paradigme: cea a României trecutului și cea a României viitorului. Prin reprezentanții generației baby - boomers* orientați spre trecut se păstrează paradigma României trecutului, cu repere ale mentalității colectiviste, conform căreia:
Rolul individului este de a crea colectivități pe bază de rudenie/ cunoștințe cu alți indivizi colectiviști și de a face totul pentru bunăstarea colectivității, chiar în detrimentul realizării potențialului propriu. Altfel spus, din perspectiva stimei de sine, poți fi acceptat și apreciat doar dacă îi mulțumești pe ceilalți. Iar oamenii cu stimă de sine ridicată au capacitatea de a se prețui pe sine și de a-și trata propria persoană cu respect, demnitate și realism.
Schimbarea este amenințătoare și, ca atare, trebuie să menținem cu orice preț status quo-ul. Știm deja, din articolul anterior, că persoanele cu o stimă de sine ridicată îmbrățișează schimbarea, nu se tem de ea și au curajul să își ia libertatea de a explora necunoscutul.
Educația se face prin motivație negativă, amploare acordată erorilor prin pedepse și prin critică. Toate acestea duc la o stimă de sine scăzută.
Distanță mare față de putere = cei în poziții de autoritate se așteaptă ca ceilalți să li se supună, să îi urmeze și să rămână obedienți. Știm deja că relațiile interpersonale caracterizate prin dominanță - submisivitate duc la o stimă de sine scăzută, iar stima de sine ridicată există în relațiile unde diferențele sunt acceptate, există echilibru și orientare pe valoare personală a fiecăruia.
În paradigma României viitorului se manifestă credințele și așteptările noilor generații orientate spre viitor (X, Y, Z), care sunt în linie cu profilul psihologic de adâncime, paradigmă caracterizată prin:
Oamenii sunt mai autonomi și formează grupuri/colectivități prin solidaritate și interese comune cu alți oameni autonomi, iar comunitatea are rolul de a susține individul în valorificarea propriului potențial.
Oamenii sunt mai optimiști și curajoși în fața schimbării, iar incertitudinea este văzută ca o oportunitate și nu ca un pericol.
Influența socială și educația se bazează pe emoții pozitive, pe încurajare, susținere și recompense.
Există o distanță mică față de putere, care este distribuită social (democrație).
Rezolvarea acestui conflict între generații și paradigme depinde în mare măsură de reprezentanții generației X (generația de mijloc), cei care ocupă majoritar funcțiile de influență socială, o parte fiind contaminați de dogma comunistă, iar o parte îmbrățișând valorile occidentale.
Soluția la criză, spune Daniel David este: „Bunicii să susţină aspiraţiile occidentale ale copiilor şi nepoţilor, părinţii să susţină aspiraţiile occidentale ale copiilor, iar nepoţii şi copiii să ceară bunicilor, respectiv părinţilor, să nu se opună, ci să fie parte a schimbării şi a României Viitorului!”
Vă încurajez să citiți mai multe despre această monografie cognitiv - experimentală asupra psihologiei poporului român în cartea lui Daniel David sau pe blog.
Comentarii